Asa cum am promis la inceputul proiectului, voi scrie in fiecare luna cate un articol in memoria Maestrului Marin Moraru. Astazi se impinesc 8 luni de cand marele actor ne-a parasit. Marin Moraru, a decedat pe 21 August 2016 la spitatul Elias!
O sa transcriu mai jos cateva fraze din cartea scrisa de dumnealui, „suntem ce sunt amintirile noastre”.
O carte dictata
„De-a lungul anilor am avut norocul sa ma bucur de dragostea lui Marinus Moraru, despre care sunt fericit sa spun ca mi-a fost ca un frate.Am trait impreuna zile fericite, in care teatrul a insemnat unica noastra bucurie. Am invatat mult de la acest genial actor care, spre bucuria mea, a hotarat sa-si „dicteze” amintirile pline de minunatie si originale invataminte. O carte care va deveni Biblia actorului roman.” Radu Beligan
„Nu pot sa ma detasez de ceea ce ma inconjoara pentru ca nu as vrea sa se intample ceva fara ca eu sa stiu. Cumpar zilnic ziarele si le citesc din scoarta in scoarta, iar asta imi afecteaza foarte mult ficatul si ma face sa ma imbolnavesc de nervi. Sting televizorul, pun mana pe o carte si incep sa citesc, iar atunci ma scufund si pierd notiunea de realitate. Dar nu pot sa renunt! Daca se intampla ceva fara ca eu sa stiu? Iar eu trebuie sa stiu tot! Urmaresc jurnalul de stiri pe mai multe posturi pentru a nu rata vreo stire pe care poate ca nu a difuzat-o un post.”
*
„Pentru mine data de 31 ianuarie 1937, ziua in care m-am nascut, a fost mult timp o data fara identitate. Toata viata am trait cu sentimentul ca ziua aceasta nu are personalitate. Si intr-o zi, citind Jurnalul lui Mihail Sebastian, am aflat ca pe 31 ianuarie, care in acel an a cazut intr-o duminica, la Sinaia ningea cu fulgi mari cat vrabia. Aceasta personificare a zilei mele de nastere mi s-a intiparit in minte si ori de cate ori ma gandesc la ea vad pufuri mari de nea cazand din cer.”
„N-am vrut niciodata sa joc ceva anume. Mi s-a dat, mi s-a propus si eu am acceptat sau nu. Nu am cerut niciodata nimic si nici nu mi-am dorit un rol anume. Cel mai important si mai placut este sa tragi biletul din caciula, ca la examen. Iar eu sunt pregatit oricand, atat fizic cat si psihic, sa trag orice bilet.”
*
„Dupa ce am terminat Scoala Tehnica de Constructii si Intretinere Cai Ferate, Poduri si Tunele, am fost repartizat la Brasov, unde am stat un an si ceva, dupa care am venit la Uzinele Grivita Rosie ca agent tehnic. Rolul meu consta in urmarirea si verificarea pieselor in drumul lor de la forja la strungarie. La Grivita Rosie se aduceau bilete la teatru, pe care le plateam la leafa. Eu luam cate trei, patru bilete pe saptamana si vedeam chiar si de doua ori unele piese. Aveam un sertar plin cu bilete la teatru. Dadeau pe dinafara. Asa am prins gustul teatrului. Inainte de asta nu ma gandisem niciodata ca as putea fi actor.”
Si in incheiere, cateva cuvinte despre meseria de actor, vazuta prin ochii Maestrului.
„Meseria aceasta se fura. Si furi cat poti, cum poti si de la cine poti. Si de la cei buni si de la cei rai. Institulul nu iti da talent, iti da doar o biblioteca si iti arata unde sunt cartile de care ai nevoie. Iar tu, stiind unde sunt, nu trebuie decat sa intinzi mana si sa le iei, asta face Institutul. In viata de actor, cel mai mult inveti stand in arlechin, dreapra, stanga scenei, locul pe unde se intra in scena. Acolo vezi si stangaciile, vezi si cand actorul are aura. Ce inseamna aura? Cand nu mai stii de tine, nu mai stii cat timp a trecut, nici macar nu mai stii ce ai facut exact in tot timpul asta. Eu, insa, stand in culise, vad exact ce si cum a facut actorul pe scena. Nu am mai vazut actori care sa stea in arlechin sau care sa vina la repetitiile altor colegi. Trebuie sa stiu ce fac colegii mei pentru a vedea unde ma situez eu. Daca nu esti curios sa vezi asta, poti sa crezi ca esti Dumnezeu. Insa daca iesi afara si te compari cu altii, vezi ca, de fapt, sunt foarte multi Dumnezei in jurul tau.”