Astazi, Maestrul Marin Moraru ar fi inplinit 80 de ani! Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Marinus, asa cum obisnuia sa ii spuna apropiatii, s-a nascut pe 31.01.1937 in Bucuresti. „Eu m-am n?scut într-o zi de vineri, pe 31 ianuarie, ?i afar? ningea cu fulgi cât vrabia. Am?nuntul ?sta l-am aflat din ‘Jurnalul’ lui Mihail Sebastian. Acolo pomene?te el ceva legat de ziua de 31 ianuarie 1937”.
MAESTRUL MARINUS, a fost un om bun, blajin si de un echilibru interior unic, cel putin asa reiese din „suntem ce sunt amintirile noastre”. Un actor modest, dar constient de valoarea sa, un om pentru care viata traita in comunism a insemnat deopotriva lipsuri, cenzura si greutati (de care amintea fara ocolisuri, dar si fara patima vindecativa) si sansa intalnirii unor oameni remaecabili si a unor roluri decisive.
Un artist dezamagit de multe din teatrele prezentului, de unde si lipsa dumnealui din spatiul public si artistic, dar extrem de ancorat in realitate, ii placea sa fie la curent cu toate stirile. Marin Moraru din noua sa carte este un spirit viu, critic cu masura, cultivat fara epata, plin de umor si autoironie(„Cand aud expresia ”monstrul sacru” vad in fata ochilor un dinozaur, un pterodactil cu dinti lungi si ascutiti si gura cascata. Nu, eu nu sunt un mostru”).
„Nu cred ca sunt un actor de comedie prin excelenta, chiar daca multi spectatori ma percep astfel. Dupa parerea mea, pot sa joc orice, drept dovada stand faptul ca in telenovele nu am facut pana acum comedie, ci doar drama. Ba chiar ma mir de ce m-au luat, de vreme ce ma stiau actor de comedie. Nu am jucat niciodata un rol comic in telenovele. Nu umblu dupa gaguri, eu joc ca atare. Faptul ca spectatorul rade de chestia asta , e altceva. Poate am o anumita sensibilitate care imi permite sa dezvolt niste posibilitati comice pe care altii nu le au. Imi aduc aminte de valetul din Actorul si Salbaticii. Nu faceam mare lucru in acel rol; doar controlam daca in casa aceea se fumeaza… Despre asta e vorba. Dar mi s-a spus ca umpleam spatiul. Cei doi, actorul si valetul se cunosc din copilarie. Actorul l-a adus in satul lui, astfel ca relatia lor este foarte apropiata. Daca intelegi aceste lucruri, atunci rolul iese asa cum trebuie si place publicului.”
O sa redactez mai jos cateva citate ale Maestrului…
„Pentru mine, culmea mizeriei este mizeria spirituala. Atunci cand ai la indemana multe posibilitati materiale nu pui prea mare pret pe castigarea banilor, nu te agiti pentru a-i obtine, si atunci nici nu traiesti un sentiment de bucurie, de implinire cand ajungi sa ii ai. „E mai bine sa visezi la Venetia decat sa fii la Venetia” spunea Teodor Mazilu”.
„Tristetea este o stare de spirit. Nu imbatranim pentru ca am trait un numar de ani, imbatranim pentru ca ne-am parasit idealurile. Tot ce am gandit si n-am realizat, tot ce am visat si n-am implinit, toate gandurile frumoase lasate deoparte, toate tronurile infatuarii mele parasite sau stinghere, singuratice, pline de praful asteptarii. Toata copilaria mea maturizata de batranicioasa mea neputinta.”